Serile trecute discutam cu prietenii mei despre ce ar fi nevoie pentru a dezvolta România, pentru a depăși clasificarea făcută ca fiind o țară de mâna a treia. Pe lângă niște nevoi umanitare, de bun simț, fără de care nu se poate supraviețui și pentru care guvernul face “rectificare pozitivă”, dar taie bani de la sănătate, realizăm că inclusiv fondurile nerambursabile distribuite în țară prin diferitele autorități de management sunt nesemnificative pentru domeniul sănătății.

Comisia Europeană își oferă sprijinul pentru proiectele elaborate în scop social. Prin acest gen de scop se înțelege ajutorul acordat unei comunități, combaterea discriminării, ajutorul acordat unor persoane defavorizate de a se reintegra. Totodată, pentru grupul de femei care sunt abuzate și împotriva violenței domestice, se acordă sume de bani pentru a ajuta aceste categorii să își cunoască drepturile, să se integreze în societate și să depășească momentele dificile prin care au trecut.

Unul dintre prieteni îmi spunea că o femeie este abuzată dacă îi refuzi o plăcere și că acest grup vulnerabil este un target ușor de atins. Cu toate acestea, lăsând gluma la o parte, acest grup defavorizat se ascunde și ajunge să accepte un ajutor doar în momentele critice.

Sprijinul unui astfel de proiect trebuie să provină din partea poliției, unități care se confruntă zilnic cu astfel de cazuri și care, chiar dacă își doresc să ajute mai mult, nu intră în sarcina lor de serviciu. Activitățile umanitare se fac în mod organizat, nu de unul singur, dacă îți dorești un impact.

Aceste femei acceptă să fie maltratate din diferite motive, precum sărăcia sau teama. Sprijinul necesar acestor categorii de femei, care este finanțat din fonduri nerambursabile se ridică la cel puțin 750.000 euro și constă în: activități de consiliere, autoapărare, cunoașterea drepturilor din punct de vedere legislativ și integrarea într-un mediu sănătos.

Câți dintre dumneavoastră, pentru această categorie defavorizată, v-ați implica să aplicați un proiect european la CE?